Dezvoltarea personalității copilului începe cu momentul conceperii și este influențat de mai mulți factori: ereditatea, mediul intrauterin, de faptul că a fost așteptat sau nu, de mediul în care se dezvoltă și de educație. Este esențial să avem în vedere faptul că există și anumiți factori interni, subiectivi, cum ar fi: înclinațiile, predispozițiile, receptivitate, interpretarea și deciziile, fapt pentru care nu putem vorbi de determinism sau fatalism, în cazul formării personalității.
În formarea personalității copilului, din punct de vedere a ceea ce ține de mediu sunt implicate și nemijlocit sunt responsabile în cea mai mare măsură două identități: familia și școala.
Componenta cea mai importantă a mediului este familia, relațiile și calitatea acestora. Indiferent de capacitățile, de zestrea ereditară pe care le moștenește fiecare copil, este atmosfera emoțională din familie, precum și valorile îmbrățișate de aceasta.
O familie iubitoare, o mamă devotată cu simțul responsabilității și cu discernământ, este o lumină pe cărarea vieții copilului.
Orice dotare interacționează cu iubirea necondiționată și cu încurajarea. Limbajul și, implicit, intelectul unui copil neiubit, se dezvoltă cu mult mai greu decât al unuia care primește afecțiune din plin. Iubirea și comunicarea de la inimă la inimă face ca personalitatea copilului din clasa noastră să se dezvolte armonios și să pășească cu încredere spre drumul realizării deplinului său potențial.
Așadar, elevul/copilul cu care lucrăm zi de zi în cadrul instituției, indiferent de dotarea genetică pe care o are, capacitățile și predispozițiile sale, va putea prin încurajare, dragoste, grijă și îndrumare, să obțină rezultate mai frumoase, deoarece copilul dă tot ce are și familia a face tot ce se poate face în acest sens.
De o importanță majoră este și simțul responsabilității cu care membrii familiei, a școlii își îndeplinesc îndatoririle.
De obicei, copilul moștenește genotipul părinților săi – înclinațiile și predispozițiile acestora.
Un copil inteligent, într-un mediu intelectual favorabil, are șansa să lucreze intens cu capacitățile sale intelectuale. Dar unul cu aceeași dotare, într-o familie în care accentul nu se pune pe studiu, pe încurajarea și dezvoltarea intelectuală a copilului, va fi evident defavorizat.